Vin colindătorii, cum veneau odată, lerui ler
Să colinde-n seara asta minunată, lerui ler.
Dar li-i gura-i arsă și li-s ochii-n lacrimi, lerui ler,
Prea degeaba sânge, prea degeaba patimi, lerui ler.

Gazdelor creștine, să-i primiți în casă, lerui ler,
Și cum se cuvine să-i poftiți la masă, lerui ler.
Ni-i trimite Sfântul să ne-ncerce mila, lerui ler,
Domnii mari de astăzi să-și deschidă vila, lerui ler.

Șovăielnic pasu’, mâinile plăpânde, lerui ler,
Tremurat li-i glasu’, nu știu să colinde, lerui ler.
Dacă stau la poartă și nu zic nimica, lerui ler,
Domnilor de astăzi să vă apuce frica, lerui ler.

Mută-i întrebarea ce răsună afară, lerui ler,
Am murit degeaba, ce-ați făcut din țară, lerui ler?
Tot în frig și-n foame, tot cu mâini întinse, lerui ler,
Pe la porți străine, ce ne stau închise, lerui ler.

Vin colindătorii, cum veneau odată, lerui ler,
Să colinde-n seara asta minunată, lerui ler.
Dar li-i gura-i arsă și li-s ochii-n lacrimi, lerui ler,
Prea degeaba sânge, prea degeaba patimi, lerui ler.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *